Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Mt. 22, 39)

Ca să-mi iubesc aproapele ca pe mine însămi, înseamnă că eu trebuie să mă iubesc pe mine prima. Ca pe tine… reperul iubirii pe care o ofer este iubirea față de mine. Cât îmi dau eu mie, atât pot să-i ofer și vecinului. Cât am în traistă conditionează cât voi împărtăși cu ceilalti. Logic și ușor de înțeles.

Există, însă, o încălcare a logicii din spatele acestui principiu: atunci când cel ce dă crede că poate să dea ce nu are. Ce idee sucită: cred că pot să dau ce nu am. Asta-i credința din care se naște senzația de sacrificiu. Sacrificiul are următorul mesaj: îți dau ție ce nu-mi dau mie; îți dau ce nu am. Durerea psihologică este inevitabilă atunci când mă lupt să susțin o iluzie.

Nu pot să iubesc dacă nu mă iubesc pe mine însămi. Pot să înțeleg acest lucru așa cum pricep faptul că 2+2=4 ? Să nu justific altceva și să accept că este singurul răspuns corect? 2+2=4 Nu pot să dau ce nu am.

Trebuie să depășesc și să văd incorența din credințe precum: iubirea de sine este egoistă; iubirea de sine este un concept new age absurd; iubirea de sine o o idee poetică și-atât; iubirea de sine e pentru oamenii slabi; iubirea de sine e un siropism pentru oamenii naivi; iubirea de sine nu e cool, nu e elegantă, nu e sexy.

Trebuie să descoper ce înseamnă asta pentru mine. Ce înseamnă să mă iubesc în viața cotidiană? Dacă m-aș iubi cum m-aș trezi dimineața, ce aș mânca la micul dejun, cum mi-aș îngriji corpul, cum m-aș îmbrăca, cum aș conduce, ce muzica aș asculta, cum aș vorbi cu ceilalți, cum aș reacționa într-o situație tensionată, cum aș reacționa față de schimbare, ce fel de prieteni aș avea, ce cărți aș citi, la ce filme m-aș uita, ce nu aș tolera, etc?

Iubirea de sine nu e o aroganță. Este principiul logic prin care doar iubiindu-mă pot să ofer iubirea pe care doresc să o primesc de la oamenii cu care intru în contact. Deliciosul cerc ,,vicios” al iubirii.

Doar cei amabili cu ei înșiși pot fi amabili cu ceilalți.

Doar cei blânzi cu ei înșiși pot fi blânzi cu ceilalți.

Doar cei empatici cu ei înșiși pot fi empatici cu ceilalți.

Doar cei onești cu ei înșiși pot fi onești cu ceilalți.

Doar cei care au grijă de ei înșiși pot avea grijă de ceilalți.

Lista poate continua la infinit.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: