De câteva zile am pe birou o carte despre visul lucid. Visele mele sunt lucide atunci când știu că visez și controlez conștient realitatea onirică.

Am început să o citesc pentru a doua oară, și de data aceasta am explorat mai pe îndelete ideea de luciditate. Astăzi, în timp de mă jucam cu pixul pe hârtie, m-a lovit. Noi de fapt nu visăm doar noapte. Visăm mai tot timpul chiar dacă suntem treji, fizic vorbind.

De câte ori nu am condus către o destinație cunoscută fără să ,,fiu” la volan și am lăsat corpul să dirijeze situația? De câte ori nu am ajuns la destinație fără practic să-mi dau seama, fără să fiu capabilă să descriu ce am văzut în drumul meu? De câte ori am spălat vasele fără să pot, dacă cineva m-ar întreba, să spun câte farfurii întinse și câte mici am spălat? De câte ori nu am auzit vorbind (emițând sunete) pe cineva, dar nu l-am ascultat (procesat mesajul)? De câte ori nu am citit (scanat cuvintele) și după câteva minute am realizat că nu am fost atentă și a trebuit să recitesc? Nu e asta tot un fel de visare?

Cred că sunt multe situațiile în care mintea mea pleacă, adoarme, iar cel care rămâne cu toate automatismele învățate este corpul.

Nu visăm doar noaptea.

Am auzit de multe ori cuvintele ,,trezire spirituală”, dar nu le-am înțeles niciodată dincolo de semnificația poetică.

Acum cred că înțeleg. Să-mi trezesc spiritul înseamnă să trăiesc lucid, adică să trăiesc trează. Fără să visez. Dar ce înseamnă vis în lumea treziei fizice? Să trăiesc prinsă în gânduri despre trecut sau viitor. Să nu observ contextul în care mă aflu în întregime pentru că există un dialog intern pe fundal. Să nu-mi folosesc toate resursele cognitive și fizice pentru că în minte ceva îmi acaparează atenția.

Starea de trezie lucidă este starea de flux. Știm că în această stare, în care devenim super-oameni, partea din creier responsabilă pentru vocea critică, cea care definește și narează, se stinge. Asta nu înseamnă că nu mai gândim. O facem, dar constructiv. Procesul de gândire în această stare nu este o casetă veche care se derulează necontrolat, ci o unealtă la dispoziția noastră. Multe din cărțile pe le-am citit au fost scrise în stare de flux.

Meditația este o unealtă utilă pentru a ne antrena starea de trezie cu toate că nu este o practică ușoară. Folosind analogia visului, pentru mine rezistența cu care mă întâlnesc atunci când meditez și care mă tentează să fac altceva, este foarte asemănătoare cu cea pe care o experimentez atunci când dorm și cineva încearcă să mă trezească.

Și poate chiar asta se întâmplă, doar că în timpul meditației sunt eu cea care mă trezesc pe mine. 🙂

Se spune că primul pas pentru a visa lucid este să-ti pui intenția de visa lucid înainte de a adormi. Așa o fi cu cu trezia lucidă. Să vrem să ne trezim. Cu adevărat. Restul, cel puțin în vis, vine de la sine. Odată ce știi că poți zbura, ce te-ar putea opri să nu o faci?

Fotografie: Luisa Azevedo

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: