Atunci când înveți ceva nou, recunoști și accepți că nu știi. În fața celorlați.

Această asumare publică, implicită sau explicită, vine la pachet cu un grad ridicat de vulnerabilitate. Și nu pentru că ignoranța (lipsa de informații temporară și circumstanțială) este un lucru teribil, ci pentru că noi oamenii suntem educați să reacționăm (nu suntem indiferenți) când cineva nu știe ceva: fie râdem, fie ne simțim superiori, fie punem etichete. etc. Facem asta de multe ori fără să ne dăm seama.

Nu trecem cu vedere nu știu-ul celorlalți căci, minim 10 ani, cu toții am fost obișnuiți la școală să fim evaluați (note) în funcție de gradul de neștiință. Informația asta rămâne cu noi.

Ceilalți sunt importanți, mai ales în procesul de învățare.

Se pare că sunt două întrebări pe care ni le punem atunci când întâlnim pe cineva pentru prima oară:

– pot să am încredere în tine?

– pot să te respect?

Cele două, pentru mine, reprezintă o cauză și un efect: dacă în preajma ta mă simt în siguranță pentru că am încredere în tine, atunci tu ești important pentru supraviețuirea mea, iar pentru asta eu te respect.

Cred că încrederea între actorii procesului didactic este mult mai importantă decât calitatea sau structura informațiilor. Am convingerea că intimitatea în procesul de învățare este prioritară.

Un creier relaxat este o unealtă de învățare flexibilă și creativă.

Un creier încordat este o unealtă eficientă de protecție împotriva celorlalți.

Încrederea individului în grup este esențială.

Dacă aș alege un singur exercițiu de inteligență emoțională pe care să-l fac la începutul fiecărei întâlniri consacrate învățării, acesta ar fi contactul vizual conștient.

Știința ne spune că atunci când ne privim în ochi, pentru mai mult de un minut, creierele noastre se sincronizează dând naștere unui grad de intimitate care, inevitabil, ne face să avem încredere în celălalt.

Conexiunea vizuală este modul prin care noi putem accelera intimitatea.

♤ Mă joc de-a privitul conștient cu învățăceii mei de mai bine de un an, iar rezultatele sunt direct proporționale cu atmosfera relaxată și jucăușă:

♤ Duc acest exercițiu la un nivel chiar un pic mai palpitant când le propun învățăceilor să ieșim în stradă, preț de câteva minute, și să oferim un zâmbet și o privire trecătorilor:

♤ Dacă vrei să înveți timpurile verbale în engleză după principiile neuroeducației, te aștept la următoarele ateliere pe care le țin în Iași și în București.

Mai multe detalii găsești aici.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: